Informatii utile

Localitatea Vama este o aşezare rurală în formă de stup, tip de administrare comună, fără sate aparţinătoare. Suprafaţa teritorială administrativă este de 3860 ha din care intravilan este de 587 ha şi extravilan de 4.563 ha. Comuna Vama este situată în partea de est a judeţului Satu-Mare,la o distanţă de 45 km, de municipiul Satu-Mare şi 4km, faţă de oraşul Negreşti-Oaş.

Comuna Vama este invecinata la nord-est cu oraşul Negreşti-Oaş, la vest cu comuna Oraşu-Nou şi comuna Racşa, la sud cu comuna Nistru din judeţul Maramureş. În cadrul Depresiunii Oaşului, comuna Vama se găseşte la sud-est la poalele Munţilor Gutâi la o altitudine de 185 m faţă de nivelul mării, cel mai înalt punct fiind Muntele Mic (Heghişa) cu o înălţime de 1011 m.

Pe baza documentelor scrise din anul 1662 editate la Roma de către autorul Tăutu şi în urma descoperirilor arheologice s-a constatat că fosta vatră a satului era aşezată la aproximativ 7-8 km în partea de est a actualei aşezări care în trecut avea denumirea "Rujniceaua".

Această aşezare a luat naştere încă în perioada neolitică ca aşezare situată de-a lungul râului Szomoşpotok, sub poalele Dealului Mare (Nogyhegy), aşezare formată din circa 16 - 18 case pe o distanţă de 800m. Cei bătrâni susţin că "Drumul Sării" (drum care face legătura dintre Satu - Mare şi Sighet) nu ar fi trecut pe traseul actual, ci cu mult mai sus, spre dealurile Hedişa şi Birţ, trecând chiar prin Racşa.

Maghiarii au fost colonizaţi aici cu cei din Oraşu Nou şi Remetea Oaş, cu scop de maghiarizare în locurile unde terenul a fost mai bun pentru agricultură, aduşi aici în sec. XII de la Tisa şi aşezaţi în Vama după ginţi. Ei s-au aşezat pe terenul cel mai bun şi cât mai aproape de "Drumul Sării" iar pe români i-au împins în sus spre Puturoasa. Cetăţenii maghiari sunt cunoscuţi în documente încă din anul 1400, iar în anul 1740 au mai fost aduse câteva familii cu numele Rakoş de pe malul râului Rakoşa din apropierea Budapestei de către cămătarul împăratului Austriei cu numele de Vay Gabor. Până în anul 1941 au existat şi un număr de 96 evrei constituiţi în 36 familii.

Numele comunei "Vama" vine de la punctul vamal care a existat pe vremuri, unde se plătea vamă pentru transportul de lemne şi alte mărfuri care mergeau spre Cehia, Slovacia şi Polonia.De atunci a rămas pentru totdeauna numele de "Vama".

Localitatea Vama la ora actuală dispune de un nucleu mic de unităţi de prestări servicii. Industria nu poate să se dezvolte datorită apropierii localităţii de oraşul Negreşti-Oaş unde există unităţi destul de bine dezvoltate ca secţia Uzinei Unio, Integrata, Tricotex şi altele. După anul 1990 aceste unităţi au devenit ne rentabile, populaţia a început să emigreze iar forţa de muncă rămasă a fost atrasă de noile societăţi înfiinţate care prestează diferite munci în toată ţara.

Deoarece pe raza comunei funcţionează doar un Dispensar Medical Individual, internarea oamenilor pentru tratamente medicale se face la Spitalul Orăşenesc Negreşti-Oaş. Pe raza comunei Vama s-a infiintat un Cabinet Stomatologic si o Farmacie si din punct de vedere juridic, localitatea Vama se află în raza Judecătoriei Negreşti-Oaş.

Activitatea politică este reprezentată de un număr de 5 partide politice astfel: UDMR - 5 consilieri, PD-L - 1 consilier, PSD - 1 consilier, PNGCD - 1consilier, PNL - 5 consilieri.

Ţara Oaşului este amplasată în nord-estul județului Satu Mare, în zona transfrontalieră cu Ucraina și în apropierea zonei transfrontaliere cu Ungaria. Este formată din 12 comune respectiv : Tarna Mare, Bătarci, Turț, Gherța Mică, Călineşti-Oaş, Oraşu Nou, Racşa, Vama, Cămărzana, Tîrşolț, Bixad, Certeze si Orasul Negresti Oas.

1. Comuna Vama

Date generale

Vama este considerata localitate de munte in clasificarea comunelor din Romania. Localitatea Vama este o aşezare rurală în formă de stup, tip de administrare comună, fără sate aparţinătoare. Suprafaţa teritorială administrativă este de 5.104 ha din care intravilan este de 587 ha şi extravilan de 4.563 ha.

Comuna Vama este situată în partea de est a judeţului Satu-Mare,la o distanţă de 45 km, de municipiul Satu-Mare şi 4km, faţă de oraşul Negreşti-Oaş. Comuna Vama este invecinata la nord-est cu oraşul Negreşti-Oaş, la vest cu comuna Oraşu-Nou şi comuna Racşa, la sud cu comuna Nistru din judeţul Maramureş.

În cadrul Depresiunii Oaşului, comuna Vama se găseşte la sud-est la poalele Munţilor Gutâi la o altitudine de 185 m faţă de nivelul mării, cel mai înalt punct fiind Muntele Mic (Heghişa) cu o înălţime de 1011 m Numele comunei "Vama" vine de la punctul vamal care a existat pe vremuri, unde se plătea vamă pentru transportul de lemne şi alte mărfuri care mergeau spre Cehia, Slovacia şi Polonia.De atunci a rămas pentru totdeauna numele de "Vama".

Atestarea documentară a localităţii Vama este din anul 1270 iar documentele scrise care amintesc existenţa comunei Vama datează din anul 1375, menţionate într-un manuscris intitulat ,,Monografia Tării Oaşului". Populatia comunei este reprezentata de romani,maghiari si alte nationalitati

Turism

Vama are 2 branduri turistice de peste 100 ani .Este vorba despre amplasamentul de agrement Valea Mariei care in decursul istoriei a trecut in teritoriul administrativ al orasului Neresti Oas si zona Bailor Puturoasa.

Accesul la zona de agrement Valea Mariei se face pe traseul cel mai scurt de la DN 19 din comuna Vama pe DJ 197 in lungime de 2 km. Amplasamentul intr-o padure de stejari seculara asigura conditii de cazare prin hotel Valea Mariei de 3 stele si Complexul Pintea.

Accesul spre zona Bailor Puturoasa se face pe un traseu 7,5 km de la DN 19 spre munte pe directia Sud Est pana la o altitudine de 350 m pe un drum forestier asfaltat printr-o zona cu case de vacanta care ofera cazare intr-un climat de crutare deosebit de ozonat.

Localitatea Vama dispune de o baza sportiva multifunctionala gestionata de Asociatia Sportiva "Valea Mariei". In localitatea Vama se pastreaza, in deplina originalitate, traditia olaritului prin activitatea Familiei Istvanfi Geza. Biserica ortodoxa din comuna Vama este declarata monument istoric construita fiind intre anii 1843-1847 pe locul vechii biserici. Ultima pictura realizata in stil neobizantin a fost realizata in anul 2014.

Specific comunei Vama este traditia crestina unica a prezentarii nasterii Domnului Isus Hristos in " Pestara" sceneta fiind asigurata de fete costumate in alb si cu parul lung despletit. Unicat este si cimitirul ortodox aflat intr-o padure seculara de stejari (morminte, cruci si arbori). Populatia comunei Vama provine din mai multe "Tari" : Tara Codrului, Tara Lapusului, Maramuresul istoric, Valea Chioarului si Tara Motilor.

Site: www.vama-sm.ro

2. COMUNA BIXAD

Comuna Bixad este situată în Depresiunea Oaşului, la o distanţă de 55 km de reşedinţa judeţului, pe drumul naţional DN 19 şi cel judeţean 109K. Oraşul cel mai apropiat este Negreşti-Oaş, aflat la doar 7 km distanţă. În Bixad este capătul liniei ferate dinspre Satu Mare, construită în 1906, iniţial numai linie îngustă.

Comuna străbătută de pârâurile Lechincioara, Bixad şi Târşolţ este formată din trei localităţi: Bixad - centrul de comună, Trip şi Boineşti. Întreaga comună face parte din Microregiunea Ţării Oaşului, înfiinţată în 2006 prin asocierea a 10 comune din Oaş şi a oraşului Negreşti-Oaş.

Site: www.primaria-bixad.ro

3.COMUNA CERTEZE

Certeze este o localitate în judeţul Satu Mare, Transilvania, România. Certeze este o localitate in nord vestul romaniei,mai exact in judetul satu mare la 25 de km de granita cu ucraina . Face parte din tara oasului ,zona cu un important rol in pastrarea traditiilor. Judeţul Satu Mare este recunsocut peste tot cu oameni veseli, oameni care ştiu să profite de tot ceea ce este frumos şi de tot ceea îţi poate oferi acest popor. Nici locuitorii din Certeze nu se lasă mai prejos şi profită de fiecare lucru. Ajuns în această comună vei rămâne surprins de frumuseţea locului, de casele moderne şi de străzile îngrijite, de florile ce stau pe prispa casei şi care îţi îmbată mirosul şi privirea. Numai o dată de vei păşi aici vei rămâne surprins şi ceea ce îţi vei dori va fi să te întorci aici şi asta pentru că ai ce vedea. Cum mergi pe şosea ai în faţa un peisaj verde vara sau un covor alb ce îmbracă întreaga natură iarna. Fiecare casă are o altă culoare, fiecare floare te atrage, fiecare locuinţă încearcă să îţi ofere ceva nou. În acelaşi timp trebuie să vezi şi cum arată casele localnicilor, câtă curăţenie şi ce gospodării îmbrăcate în diferite colorituri. Din toate acestea se observă cât de harnici sunt oamenii.

Site: www.primaria-certeze.ro

4. COMUNA TARSOLT

Satul Tirsolt, resedinta de comuna a fost atestata documentar pentru prima data in anul 1482 sub denumirea de "Terrasallutius" denumire ce provine din limba latina ceea ce defapt inseamna "pamant liber", de aici cu timpul ii vine denumirea Tirsolt.

Comuna Tirsolt este compusa din doua sate:

  • satul Tirsolt - resedinta de comuna
  • satul Aliceni - situat la 3 km distanta de centrul de comuna.

La nivelul comunei Tirsolt, in urma sapaturilor arheologice s-au descoperit mai multe obiecte, acestea apartinand epocii bronzului. In localitatea Tirsolt, in anul 1978 in punctul numit "Padurea Fodorenului" in partea de N-V a satului dinspre Camirzana a fost descoperit un depozit din bronz compus din urmatoarele piese:

  • doua bratari de forma circulara cu capetele deschisa, ornamentate cu benzi de linii incizate. Depozitul dateaza din perioada de sfarsit a epocii bronzului si apartine seriei de bronzuri Usiu-Domanesti.
  • in partea de V a satului, pe dealuri, in anul 1967 au fost descoperite la suprafata cateva fragmente de lame si un nucleu cu un singur plan de lovire.
  • pe teritoriul satului s-au mai gasit doua topoare de piatra din gresie, in forma de calapod, fapt ce dovedeste locuirea teritoriului comunei inca din epoca bronzului.

Site: www.primariatarsolt.ro

5. COMUNA CAMARZANA

Comuna Cămărzana este situată în partea de Nord-Est a județului Satu Mare, la o distanță de 25 km de orașul Negrești-Oaș, la capătul drumului județean DJ 109 K, respectiv 70 km față de reședința de județ, municipiul Satu Mare.

Comuna Cămărzana apare în arhiva județului Satu Mare înca din anul 1490 cu denumirea "Cămărzan". În legătură cu numele localității și cu apariția primelor asezări, circulă mai multe legende dintre care cea mai celebră spune ca trei haiduci având numele de Pașca, Haiduc și Homa, din cauza prigoanei autorităților se refugiază în această zonă păduroasă și se stabilesc lângă izvorul pe care l-au denumit "Fântâna Păștenilor", iar zona locuită din jurul acestei fântâni se numește "Pășteni" până în ziua de azi.

Acești haiduci odată cu venirea lor, au adus câteva fete, care datorită frumuseții lor deosebite au fost numite drept "zâne". Locul în care s-au stabilit avănd o infățișare de cămară (loc ascuns și greu de pătruns) a fost numită "Cămara Zânelor" de unde se presupune că vine și numele comunei Cămărzana. Lasând în urmă comuna Târșolț, șoseaua șerpuiește printre dealuri spre cea mai nordică extremitate a Țării Oașului - comuna Cămărzana, considerată în unanimitate ca una dintre cele mai pitorești așezări din această parte a țării.

Intrarea în comunî se face printr-un defileu de o rară frumusețe, defileu ce are înfățișarea unei porți simbolizând parcă vestitele porți maramureșene. Dincolo de acest defileu, casele răzlețe așezate într-un decor natural splendid constituie de fapt așezarea ce poartă numele "Cămărzana".

Site: www.primariacamarzana.ro

6. COMUNA RACSA

Comuna Racsa este situata in partea de nord-est a judetului Satu Mare, in Depresiunea Oas.

Comuna Racsa se invecineaza la :

  • nord cu Comuna Vama
  • est cu Comuna Vama
  • sud cu Judetul Maramures
  • vest cu Comuna Orasu Nou.

Comuna Racsa are in componenta sa urmatoarele localitati : RACSA, RACSA VII.

Pădurea cu pini Comja a fost declarată ca arie protejată prin HCJ nr. 37/1994 şi ulterior prin Legea 5/2000, având codul 2584, are o suprafaţă de 0,50 ha, este o arie protejată de interes naţional ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervaţie naturală de tip forestier), situată în aria judeţelor Maramureş şi Satu Mare, pe teritoriul administrativ al oraşului Seini şi al comunei Oraşu Nou, localitatea Racşa.

Site: www.racsasm.ro

7. COMUNA ORASU NOU

Comuna Orașu Nou este situată în partea de nord-est a județului Satu Mare, la 37 km spre nord-est de reşedinţa judeţului, pe şoseaua DN19. Are legătură feroviară cu Satu Mare pe linia spre Bixad.

Comuna Orasu Nou se învecinează: la nord cu Comuna Călinești Oaș și Comuna Bixad; la est cu Orașu Negrești Oaș și Comuna Vama; la sud cu Comuna Racșa; la vest cu Comuna Livada, Comuna Medieșul Aurit și Comuna Apa.

Comuna Orașu Nou are în componența sa următoarele localităț: Orașu Nou, Orașu Nou Vii, Prilog, Prilog VII, Remetea Oaș.

Localitatea Orașu Nou a fost menţionată pentru prima dată în documente din 1270, numele referindu-se la înfiinţare relativ nouă faţă de localităţile din preajmă. Localitatea Prilog a fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1270. Satul Remetea Oaş este menţionat în scris pentru prima dată în 1335.

O resursă turistică importantă de pe teritoriul comunei este lacul de acumulare de la Mujdeni, loc de excursie preferată în special în rândul tinerilor sătmăreni.

Site: www.orasunou.ro

8. COMUNA CALINESTI OAS

Comuna Călineşti Oaş este situată în partea de vest a Depresiunii Ţării Oaşului, şi în partea de nord-est a judeţului Satu Mare,la o distanţă de 40 de km de municipiul Satu Mare, resedinţa judeţului, la 15 km de oraşul Negreşti Oaş şi la 60 km faţă de municipiul Baia Mare.

Comuna se întinde pe o suprafaţă de 4188 ha, din care 828 ha intravilan şi 3360 ha extravilan, are o populaţie de 4850 locuitori,iar din punct de vedere administrativ, cuprinde satele: Călineşti Oaş - centru administrativ, Lechinţa, Coca, Păşunea Mare , se învecinează: la nord cu localitatea Gherţa Mică, la sud cu Prilog Vii şi Livada, la est cu satul Boineşti, la vest cu localitatea Turulung., reprezentând ,practic, graniţa dintre Ţara Oaşului şi Ugocea.

Site: primariacalinestioas.ro

9. GHERTA MICA

10 COMUNA TURT

Când soarele coboară spre asfinţit şi culoarea roşie aurie se împleteşte cu reflexul verdelui intens al pădurilor de fag într-o lumină de vrajă senină, parcă simţim cum se înalţă de pe pământul Turţului către cer complexul însuşi al vieţii în foşnetul frunzelor sub adierea vântului.

Liniştea cuceritoare a peisajului este străbătută de clinchetul tălăngilor şi al clopotelor de aramă. Sufletul omului într-un asemenea cadru se contopeşte cu elementele naturii şi înţelegem mai bine că pământul şi omul sunt aici de veacuri într-o legătură permanentă şi profundă. Turţeanul trăieşte de multe veacuri în acest cadru geografic minunat, în mijlocul naturii ce-l înconjoară, şi înainte ca şi în prezent, în luna mai, copacii de pe culmile dealurilor îmbracă hainele de un verde intens, iar pomii fructiferi sunt peste tot în floare.

De pe culmile dealurilor poţi să admiri acest tablou natural neîntrecut în frumuseţea lui, unde ca în toată Ţara Oaşului ‘’ oşenia’’ s-a manifestat şi s-a reflectat în conştinţa localnicilor ca o realitate aparte vie şi concretă. Aici fiecare oşan simte legătura directă şi vie cu pământul şi cultivă "oşenia" ca pe un fel de viaţă locală, originală, pe care ei o preţuiesc şi o cântă în horele lor:

De m-or ţine cu ovăs
Oşenia nu o lăs,
De m-or ţine cu secară
Oşenia-i a me ţară

Site: www.primariaturt.ro

11. COMUNA TARNA MARE

  • 1378 – atestarea documentara a localităţii Valea Seaca
  • 1430 – atestarea documentara a localităţii Tarna Mare
  • 1572 – atestarea documentara a localităţii Bocicău

Numele localităţii Tarna Mare provine de la pârâul ce o străbate şi a fost amintită pentru prima dată în anul 1430 (termenul slavic "tarna" înseamnă spin). Adjectivul mare exprimă relaţia localităţii cu un alt sat, Tarna Mică, situată în Ucraina. A fost localitatea cea mai importantă a zonei, în primul rând datorită locaţiei geografice, întreaga zonă înconjurătoare a fost denumită în trecut Ţinutul Tarna. Începând din secolul XV. a fost domeniul familiei Perényi, iar ulterior apar şi alte familii cu moşii mai mici. Tot de numele principalilor proprietari se leagă colonizarea slovacilor şi a germanilor în secolul XIX. Coloniştii au fost aduşi pentru a da impuls activităţii viticole, miniere şi de exploatare forestieră din localitate, ei provenind majoritar din localităţi mai apropiate şi nu din străinătate. Trasarea graniţei în apropierea localităţii a afectat hotărâtor rolul de centru micro-regional al satului, a ajuns într-o poziţie periferică. Între conurile vulcanice pitoreşti se află Băile Tarna, renumit centru balnear de odinioară, unde numai aleea teilor seculari mai păstrează memoria unei perioade de viaţă balneară prosperă. Apa minerală de aici feroasă, clorurată, carbogazoasă şi sulfuroasă s-a folosit atât pentru cure interne cât şi pentru băi. S-au tratat boli ale stomacului şi ale ficatului, dar şi reumatisme. Pentru revigorarea acestor băi s-au făcut paşi la începutul secolului XXI, dar fără succes. Pe teritoriul Băilor se găseşte tabăra pentru copii, nefuncţională nici aceasta, aflată într-o stare degradată.

Fiind prezente mai multe naţionalităţi, în localitate găsim mai multe lăcaşuri de cult. Cea mai veche şi de dimensiunile cele mai reduse este capela reformată, construită în 1865, cu o clopotniţă din lemn. Biserica ortodoxă datează din 1898 şi este închinată Sfântului Ioan Botezătorul. Iconostasul vechi a fost donat prima dată bisericii din Văgaş, iar ulterior a ajuns la Satu Mare şi face parte dintre obiectele expoziţiei istorice permanente a Muzeului Judeţean Satu Mare. În ţintirimul bisericii sunt înmormântate două personalităţi de seamă ale comunităţii. Athanasie Doroş (intelectual local, care a organizat ocolul silvic local, a înfiinţat bibliotecă şi filială de bancă în localitate, strada principală şi biblioteca îi poartă numele) şi Antoniu Covaci (protopop). Biserica romano-catolică a fost construită între 1904 şi 1906, fiind închinată Inimii lui Isus. În Băile Tarna, în 1870 a fost construită o capelă romano-catolică, închinată Sfintei Ana. În sat se mai găseşte o biserică baptistă.

Tarna Mare a avut la ultimul recensământ (2011) 3679 de locuitori.

Văgaş este un cătun depopulat, cu numai 6 locuitori. Numele înseamnă tăietură, deschizătură. A devenit localitate separată în anii ’50, în 1937 fiind construită aici şi o biserică ortodoxă. Biserica şi clădirile vechi sunt ruinate, numai câteva case aflându-se în stare locuibilă.

Siturile paleolitice de pe teritoriul judeţului Satu Mare sunt concentrate în partea nordică a judeţului, în Depresiunea Oaşului şi la contactul acesteia cu câmpia Someş – Tur. Această regiune se încadrează, geografic şi cultural, arealului mai larg cunoscut sub numele de bazinul Tisei Superioare. Din această perspectivă este relevantă situarea în imediata apropiere a graniţei judeţului, a excepţionalului sit paleolitic de la Korolevo, în Ucraina Transcarpatică.

Primele semnalări ale existenţei paleoliticului în Oaş sunt făcute în 1928 de către arheologul Márton Roska cu ocazia unor cercetări de teren în jurul Bixadului. Primele cercetări sistematice sunt făcute însă în 1957, de către C. S. Nicolăescu-Plopşor, care descoperă situl de la Boineşti–Bélavára (Coasta Boineştilor), urmate de cele ale Mariei Bitiri între 1960 şi 1969. Maria Bitiri a cercetat numeroase situri paleolitice din Oaş, cele mai importante fiind: Boineşti–Bélavára, Remetea Oaşului–Şomoş I şi II, Călineşti Oaş I, II, III şi IV, Turulung–Dealul Pustiu (Pusztahegy). În următorii 30 de ani nu se vor mai face săpături arheologice în siturile paleolitice din Oaş, acestea fiind reluate abia în ultimii ani (2005 şi 2006) la Boineşti şi Remetea Oaşului, de către o echipă de cercetători români şi francezi.

Siturile paleolitice din Oaş sunt amplasate pe dealuri, care din nefericire sunt foarte puternic erodate de ploi şi vânturi, puţine fiind cele în care locuirile preistorice se păstrează mai bine. Sedimentele cu vestigiile paleolitice au o grosime maximă de 0,70 m, iar în cazul aşezărilor în care se succed mai multe orizonturi culturale, între diferitele nivele culturale nu există straturi sterile, prin urmare diferenţierea între artefacte s-a făcut în primul rând pe criterii tipologice.

Potrivit Mariei Bitiri, în Oaş au fost identificate trei etape cultural-cronologice ale paleoliticului. Prima etapă este considerată a fi o fază finală a paleoliticului mijlociu, cu unele elemente ce amintesc de debutul paleoliticului superior, ceea ce înseamnă că poate fi situată undeva între 40.000 şi 30.000 ani înainte de prezent. Următoarele două etape aparţin paleoliticului superior (cca. 30.000 – 10.000 ani înainte de prezent), majoritatea siturilor descoperite în Oaş fiind datate în această perioadă.

În lipsa descoperirilor de oase umane este dificil de spus cine sunt oamenii care au populat regiunea Oaşului la finele paleoliticului mijlociu. Este posibil să fie ultimii oameni de Neanderthal, dar şi, în acelaşi timp, primii oameni moderni, sosiţi prin Balcani, dinspre Orientul Apropiat. Cu siguranţă însă, populaţiile din paleoliticul superior aparţin oamenilor moderni (Homo sapiens sapiens), adică strămoşilor noştri direcţi.

Modul de viaţă al populaţiilor paleolitice (în special al celor din paleoliticul superior) este reconstituit atât pe baza săpăturilor arheologice, cât şi prin compararea cu societăţile de vânători-culegători din zilele noastre.

Comunităţile paleolitice erau probabil mici grupuri nomade care se stabileau periodic în diferite locuri, importante pentru una sau alta din activităţile principale ale grupurilor. Hrana era obţinută prin vânarea animalelor sălbatice şi culesul plantelor şi a animalelor mici (de aici denumirea de vânători-culegători dată acestor populaţii). Astfel, nu poate fi întâmplător faptul că dealuri precum cele de la Boineşti şi Remetea Oaşului au fost intens locuite în toate cele trei etape ale paleoliticului prezente în Oaş, deoarece prin poziţia geografică deosebită oferă o vizibilitate foarte bună asupra Depresiunii Oaşului şi asupra principalelor văi, prin urmare e de presupus că şi asupra rutelor de migraţie a turmelor de animale.

După cum arată şi denumirea dată epocii, paleoliticul este caracterizat prin utilizarea obiectelor din piatră, şi mai precis, din piatră cioplită (de aici şi denumirea de epocă a pietrei cioplite). Nu orice piatră este potrivită pentru cioplire, de aici necesitatea ca oamenii din paleolitic să identifice şi să exploateze acele resurse de roci, ale căror proprietăţi fizice le făceau pretabile cioplirii şi apoi utilizării. În esenţă, este vorba despre desprinderea controlată a unei aşchii (sau lame) dintr-un bloc de piatră (nucleu), prin intermediul a diferite tehnici de percuţie.

Site: www.comunatarnamare.ro

12. COMUNA BATARCI

Aproape de pieţele europene, Regiunea Nord-Vest (Transilvania de Nord) are o poziţie geografică strategică, fiind poarta de intrare în România dinspre uniunea Europeană şi Ucraina. Comuna Bătarci este situată în partea de nord-vest a ţării de graniţa cu Ucraina, în prelungirea versanţilor vestici ai Munţilor Oaşului de pe care coboară pârâul Bătarci. Acest pârâu traversează centrul de comună, primindu-şi astfel numele.

Comuna Bătarci face parte din cele 56 de comune ale judeţului Satu Mare, şi reprezintă 1,67% din suprafaţa judeţului. Având o suprafaţă de 59,76 km se încadrează între comunele mijlocii ale judeţului. Pe direcţia nord-sud comuna are aproximativ 12 km lungime, iar pe direcţia est-vest aproximativ 10 km.

Site: primariabatarci.ro

ORASUL NEGRESTI OAS

Atestare documentară

Într-o scrisoare a regelui ungar Ştefan din 17.11.1270 se vorbeşte de Oaş ca moşia "OVAŞ". În diplomele maramureşene din secolele XIV şi XV, Negreştiul este menţionat în legătură cu "drumul sării" care pornea de la Ocnele de sare Giuleşti-Maramureş peste munţi prin Negreşti, către ţinuturile sătmărene şi apoi spre Panonia.

Despre Negreşti un istoric maghiar a scris cu mai bine de 100 de ani în urmă că "Felsofalu", în vlahă Negreşti, este cea mai mare aşezare românească din Oaş. Acest sat se întinde pe 77 de coline, cu toate acestea are numai 300 de case .

Documentele din secolul XIX vorbesc despre Negreşti ca fiind cel mai mare sat din Ţara Oaşului având 600 case cu 2.725 locuitori.

Ţara Oaşului

Relieful şi clima pe teritoriul actual al judeţului Satu Mare au oferit condiţii prielnice de viaţă pentru omul de Neanderthal şi Homo Sapiens Fosilis, care cu mai bine de o sută de mii de ani înainte de Cristos s-au aşezat pe terasele înalte din Ţara Oaşului (Remetea Oaş, Boineşti, Călineşti Oaş etc.). În epoca bronzului, în această zonă, au vieţuit creatorii culturii Suciu de Sus, a căror ceramică poate sta la un loc de cinste în orice muzeu al lumii.

Suprafaţa

Oraşul Negreşti-Oaş are o suprafaţă de 13.026 hectare, din care intravilan Negreşti-Oaş 830 ha, Tur-180 ha, Luna-170 ha, zona turistică Luna-Şes 170,3 ha şi extravilan 11.675,7 ha. Oraşul are în componenţa sa satele Luna şi Tur care se află la 2,6 km vest de oraş şi zona turistică Luna Şes la 8 km est.

Populaţie

Negreşti-Oaş are 15.185 locuitori, cu o densitate medie de 116,57 locuitori/km2, situându-se astfel în categoria oraşelor mici ale ţării. Datele statistice arată că populaţia oraşului s-a triplat din anul 1930 (5290 locuitori) până în anul 1992 (16648 locuitori) datorită sporului natural şi a celui migratoriu impuse de factori de natură economică. După această dată s-a înregistrat o scădere a numărului de locuitori din cauza migrării în străinătate şi înapoi la ţară.

Primul document care face referire la acest ţinut datează din 1270, când regele Ungariei dona unui nobil câteva sate din hotarul sud-vestic al Ţării Oaşului. În acel document, Ţara Oaşului e pomenită ca "Terra Awas". Unii istorici susţin că originea termenului de Oaş ar fi din termenul de Awas (Oaş), care înseamnă runc (despădurire, "curătură", "luminiş"). Ţara Oaşului este consemnată şi în Cronica lui Grigore Ureche.